Cu inima vibrând în piept
Cu gândur-le senine,
De-aici de pe pământ îndrept
O rugă către Tine.

Îți spun în ea tot dorul meu
Cu lacrimi de durere
Și-Ți spun amarul cel mai greu
Cerându-Ți mângâiere.

E ora care-n alte dăţi
Simţeam fioruri sfinte,
Vedeam atâtea frumuseți
Prin Duhul Tău, Părinte.

Simţeam al apei viu izvor
Țâșnind din inimi râuri
S-adape setea tuturor
Curgeau, curgeau pârâuri.

Şi-n şirul rugăciunilor
Ce le-ndreptam spre Tine,
Simţeam al Duhului fior
Încetişor că vine.

Veneai să legi pe cei răniţi,
S-alungi dureri amare,
Și toți copiii Tăi smeriţi
Primeau înviorare.

Ah, astăzi Doamne stau și-aștept
Cu gândul către Tine,
Cu inima bătând în piept
Și-așa să plâng îmi vine.

Căci azi copii de-ai Tăi, Isuse,
Ajuns-au la răscruce.
Le pare greu de tot de dus
Prin lume a Ta cruce.

Pe unii multe-ngrijorări
I-a scos din alergare
Şi pribegesc pe-a lor cărări
Lipsind din adunare.

Alţii mai vin, dar sunt trufași,
Mândria-i copleșește,
Şi spun că sunt ai Tăi urmași
Dar lumea-i biruiește.

Iar alții, scumpul meu Isus,
Nutresc nădejdi deșarte,
Că vor ajunge-n ceruri sus
La Tine, fără fapte.

S-au stins a dragostei văpăi,
E ură-n lumea toată,
O, vino la ai Tăi copii
Cu dragostea de Tată.

Și mergi cu ei spre Paradis
Nici unul să nu piară,
Căci rănile iar s-au deschis
Şi-au început să doară.

E ora rugăciunii iar,
Mi-i dor să-Ți simt fiorul...
Deschide cerul cu-al Tău har
Să curgă iar izvorul.

Ca orice suflet însetat
Să soarbă Apa Vie
Ce curge din al Tău izvor
Etern, din veșnicie.



Cu inima vibrând în piept,
Cu gânduri-le senine,
De pe pământ am îndreptat
O rugă către Tine.

Ți-am pus în ea tot dorul meu,
Ți-am spus în ea durerea
Ți-am spus amarul cel mai greu,
Cerându-Ți mîngâiere!